Nu stiu daca asta e locul potrivit, insa simt nevoia sa va impartasesc ultima experiena negativa legata de cainii nostri.
Dupa cum am mai scris eu prin alte parti, Arisa este cel mai nou membru al familiei. Primul nostru caine este un metis de caucazian, pe nume Ursu. Pe 1 mai ar trebui sa implineasca 12 ani. Si ser din tot sufletul sa ajungem acolo! Acum, povestea. Cand s-au mutat parintii mei langa Ploiesti, am cautat, fireste, si un medic veterinar bun. Recomandarile ne-au dus la un cabinet veterinar de pe strada Teatrului - si acolo am gasit, intr-adevar, un medic foarte bun (este in prezent cabinetul la care este "abonata" Arisa, dupa ce Cristina mi-a spus ca acolo merge si ea cu Aki si deci oamenii cunosc rasa). Si a fost foarte ok - si atunci cand Ursu a racit rau, si mai tarziu cand un vecin sarit de pe fixa l-a lovit cu un topor in spate, si am crezut ca nu mai poate fi salvat..... si cand a operat un pui de iepure cat pumnul si i-a pus o tija in labuta.. si cand am avut probleme cu Tora...toate laudele pentru ei! Singurul inconvenient cu acel cabinet este accesul, care se face pe niste scari inguste si in spirala, pe care Ursu, de acum veo 2-3 ani, nu le mai poate cobori. Este batranel, are probleme cu incheieturile, este prea gras cu tate ca tine dieta de multa vreme... A trebuit sa cautam un alt medic. Si am gasit.. Pe scurt, acu un an si ceva Ursu a facut o tumoare la coada (asa am crezut noi). AM fost la medic, a urmat o serie de injectii, tratament anti-tumoral. Ni s-a spus ca nu poate fi operat din cauza varstei, insa cum dezvoltarea galmei s-a oprit, am spus ca totul este ok. A urmat o noua tumoare, de data aceasta sub coada, dasupra anusului.. si mult mai urata. Practic ca un fel de galma cu aspect de rana permanent deschisa, care s-a dezvoltat rapid. A urmat o noua serie de injectii... era prin octombrie. Eram plecata de acasa cand mama mi-a spus la telefon ca s-a intamplat o chestie foarte urata - cat a stat el afara, o musca trebuie sa se fi asezat pe rana, rezultatul fiind niste viermi.. (scuze, stiu ca este scarbos.. ) Si-au pus problema eutanaserii ("decat sa il manance viermii de vu mai bine ...") si au sunat doctorul Cand a venit, insa, fireste ca prima intrebare a fost daca nu se poate face ceva.. raspunsul a fost "da" si a urmat un nou tratament, aniparazitar de data asta, din nou antitumoral, tratamentul obsnuit pentru articulatii etc etc etc. Tumoarea noua a continuat insa sa creasca. Si de o vreme a inceput sa miroasa infiorator... Mama a inceput sa il spele - intai o data pe zi, apoi de doua, apoi de cate ori era nevoie. Am vorbit din nou cu doctorul, care ne-a spus foarte increzator ca inte timp a adus substante noi pentru anestezie, si ca acum il poate opera, fara riscuri mari pentru viata lui. Si asa am luat decizia. 3 operatii au fost, in aceeasi repriza - galma de la coada, cea de la fund, si inca una care era in zona incheieturii labei din spate. Am stat cu emotii tot timpul asta, cand au plecat ai mei de acasa cu el m-am rugat sa nu fie ultima data cand il vad pe Ursu in viata. Si, din fericire, nu a fost. Din pacate insa, asta nu este sfarsitul povestii. Doctorul a venit acasa in fecare zi de dupa operatie, cu deja obisnuitul manunchi de seringi.. antitumoral, antibiotic, vitamine, si (asta a fost bine) infiltratii pentu coloana. De fiecare data a venit, i-a facut injectiile, a plecat, mereu pe fuga, si fara sa se uite la operatii, sau daca a facut-o a facut-o superficial.. La 7 zile dupa operatie, s-a desfacut operatia de la coada. Si toate 3 supurau. L-am dus la cabinet, l-au cusut din nou. Ziua urmatoare s-a desfacut cea de la picior - cea mai mare dintre ele, are cca 13 cm.L-am dus in nou la cabinet, l-au chiuretat si cusut iar, curatat iar toate operatiile cu betadina, si de data asta ne-a dat sa ii dam si antibiotice, in plus fata de injectia zilnica. 3 zile a fost ok...si apoi s-au desfacut iarasi. Ambele. Pentru ca deja aveam probleme serioase apropos de atitudinea medicului si asistentilor, am decis sa chemam un alt medic - recomandat de un prieten. Si a urmat "revelatia"... Pe scurt: "tumorile" de la coada si picior erau de fapt lipoame. Doctorul nou ne-a pus 3 intrebari (atat i-a trebuit ca sa isi dea seama, plus o poza..) dupa care ne-a explicat mecanismul, cauzele.. si ca nu ar fi trebuit operate, mai ales la varsta asta, si cu atat mai mult cu cat nu ii puneau viata in pericol. A treia tumoare, cea urata, era o inflamare a unei glande perianale. Aia intr-adevar e bine ca a fost operata.. in mod surprinzator, e singura care nu a creat probleme si e ok acum. DAR cel mai grav e alt fapt. Pe toata perioada de dupa operatie, pe langa vizita zilnica, medicul care l-a operat ne-a indicat sa il dam cu un spray cu albastru de metil, si ne-a dat 2 feluri de prafuri care trebuiau puse pe rani. Plus alte medicamente si traznai.. s-a adunat pe masa un morman de leacuri pe care trebuia sa le folosim zilnic. Din spusele medicului nou, exact acele tratamente au dus la ulcerarea operatiilor... In plus, la momentul in care a venit, rana de la picior ar fi trebuit chiuretata din nou insa se crea o situatie si mai dificila: in zona aceea ajunge incheietura piciorului cand Ursu se aseaza, si forteaza cusatura. Pielea era deja, dupa al doilea chiuretaj, prea departata.. a facut cate o cusatura urata" dupa spusele lui la ambele operatii si am continuat cu un tratament mult redus fata de ce anterior. In momentul asta, rana de la picior a ramas singura problema. Astazi s-a desfacut din nou.. si am petrecut jumatate de zi incercad sa gasim o solutie care sa ajute pielea sa ramana in pozitia corecta, pentu ca atunci cand il va coase din nou sa nu mai forteze cusaturile. Am gasit ceva, sper ca maine sa spuna si el ca e ok, si sa reusim in sfarsit sa trecem si peste hopul asta. Au trecut 16 zile de la operatii. Ieri ar fi trebuit sa ii scoatem atele de la toate 3, iar el ar fi trebuit sa fie ok..
Analizand acum, (relativ) la rece, concluzia e... trista. Eram constienti de mai demult ca medicul la care mergeam, cel care l-a operat, a incercat - si a reusit - de fiecare data sa ne bage pe gat tot felul de medicamente, solutii, mancaruri, tratamente.. Nu ne-a deranjat aspectul financiar cata vreme am crezut ca in definitiv e spre binele cainelui. Pentru noi sanatatea e mai presus decat orice, si e valabil inclusiv pentru cainii nostri (care oricum sunt membri cu drepturi egale in familie). Si cand am dus la e motanul sorei mele, a fost la fel - in afara de tratamentul pentru urechi (fusese luat de pe strada si avea probleme) ne-a dat o sacosica inteaga plina de suplimente, tratamente de x feluri.. pentru y posibile probleme. (prin "dat" a se intelege "vandut", fireste) In cazul asta insa, exact "foamea" lor de bani, manifestata prin recomandarea a tot felul de leacuri, a dus la agravarea situatiei. Nimic de zis pentru operatii in sine (cu rezerva necesitatii operarii lipoamelor) si infiltratiile facute, toate bune si frumoase. Lipsa de interes de dupa operatii insa ma revolta. La fel cum ma revolta faptul ca nu ne-au dat rezultatele analizelor facute in vara (si din care potrivit lor reiesea ca cainele e in stare foarte grava cu ficatul, inima si alte traznai dar markerul tumoral a iesit ok) si ca niciodata nu ne-au spus exact ce tratament ii fac, si ce pastile ne dau sa ii dam. Si, fireste, lipsa de interes fata de efectele leacurilor lor asupra operatiilor catelului. Pe scurt, lipsa lor de etica.
Nu o sa scriu aici numele medicului. Daca sunteti din/ajungeti in Ploiesti si aveti nevoie de medic, dati-mi un semn, ca sa va pot spune unde sa NU mergeti..
Cand ma gandesc ca aunci cand au vazut-o pe Arisa au insistat sa o mutam si pe ea la ei, nu pot decat sa ma felicit ca nu am facut-o..
Scuze pentru postul kilometric. Simteam insa nevoia sa povestesc cuiva tarasania.. Sper ca maine sa reusim impreuna cu medicul nou sa rezolvam problema cu Ursu.. o sa folosim, in afara de cusatura clasica, niste bandaje speciale care tin pielea apropiata in stfel de cazuri... si SPER sa functioneze..
|